La graniță

Poezie vertirenăscută

 

Mă topesc de frig
Ș-îngheț de cald.
Aș mânca un covrig
dar am chef să mă scald,

‘șa că-mi dezbrac ranița

Ș-alunec încet spre granița

dintre ud și-mbăiat;

valuri ce-au venit,

și versuri care-au stat

pe mal să le culeg și n-au plecat.

 

————–

 

Scoici și nisipuri fine;
suflete deșarte ce zac șmirgăluite-ntre stânci
ș-emoții, târându-se pe brânci:
spre bucăți plutitoare din tine.
Ce chestie:

Marea Nordului așteaptă spumegând:

Inspir în strâmt.

Privesc în larg.

N-am aer de la focul ce arde pe pământ..
sau vântul ce vuiește zdrobindu-mă, cântând.
E ger, iar tu spre ap’alergi râzând.

Tot o verticală.

Și chiar dacă o strângi,
Pe foi albe, negre-n orizont: dungi;
în partida ce-o alungi, ajungi/e-

-E-xpir.

Dezarde cenușa-n poema ce-n flăcări – cu gândul – arunci.
Tragicomic du-te-vino.
Combustibil, descifrare,
jocuri pentru prunci.

E frig. Plouă.
Toate-s vechi și toate-s 9.

Am făcut-o și pe asta.

De fapt; – pe amândouă.

Advertisements

De nu-i cu durere, lasă o părere. (Feedback below)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s