La graniță

Poezie vertirenăscută

 

Mă topesc de frig
Ș-îngheț de cald.
Aș mânca un covrig
dar am chef să mă scald,

‘șa că-mi dezbrac ranița

Ș-alunec încet spre granița

dintre ud și-mbăiat;

valuri ce-au venit,

și versuri care-au stat

pe mal să le culeg și n-au plecat.

 

————–

 

Scoici și nisipuri fine;
suflete deșarte ce zac șmirgăluite-ntre stânci
ș-emoții, târându-se pe brânci:
spre bucăți plutitoare din tine.
Ce chestie:

Marea Nordului așteaptă spumegând:

Inspir în strâmt.

Privesc în larg.

N-am aer de la focul ce arde pe pământ..
sau vântul ce vuiește zdrobindu-mă, cântând.
E ger, iar tu spre ap’alergi râzând.

Tot o verticală.

Și chiar dacă o strângi,
Pe foi albe, negre-n orizont: dungi;
în partida ce-o alungi, ajungi/e-

-E-xpir.

Dezarde cenușa-n poema ce-n flăcări – cu gândul – arunci.
Tragicomic du-te-vino.
Combustibil, descifrare,
jocuri pentru prunci.

E frig. Plouă.
Toate-s vechi și toate-s 9.

Am făcut-o și pe asta.

De fapt; – pe amândouă.

e Zi cu poezii!

Creioane, imagini, poezii. Chestii dintr-astea.

Photo Source:  ZJXTREME

Nu, nu am scris cu creionu’ poezia “de-a joaca cu vârfuri de pix”. Dar, când m-am semnat A.A (de proveniență Alin All in) lângă titlu, am modificat și titlul și poezia văzând în semnătură ceva ce semăna cu niște vârfuri de creion.

S-a completat astfel o întreagă flotă de jocuri binevenite.

Am mai găsit o poezie și poza de mai sus. O seară inspirantă care a plecat de la o poezie ce m-a pălit în freză când am intrat pe net, semnată de o domnișoară – perișoară pe numele ei Iulia.

“urme”, I.I.

așez o bucată de lumină lângă
cana de pe masa din bucătărie,
căci ai lăsat-o și acum cu urme
de cafea,
cu imprimări
de buze
pe marginile ei.
și încerc să descopăr metoda prin care
îmi pot introduce lumina în suflet,
prin care pot deveni și eu parte din soare.
însă lovesc cana
fără să vreau,
transform urmele tale
intr-o altfel de lumină care reușește să se prelingă în al meu
suflet.
mă trezesc.

De aci, am plecat scriind un fel de poezie-camaradă, influențat fiind de precedenta.

“de-a joaca cu vârfuri de pix”, A.A

lumina-i deja în suflet, dragă,
așa că scoate-o, ca pe-o tavă
din cuptor.
Bună dimineața, cu umor-‘ți urez
și poezie tăiată din topor, feliez.
Viața e un joc de-a prinsa
cu însuși ea, madam pre/post

Linsa.
Lumină.

Sclipiri ce-arată spre rost
ș-esența divină
expusă-n prim plan ca figurină
la tine-n vitrină.

Mi s-a rupt vârfu’ la creion, așa că schimb titlul.

Apoi am zis să o întind și aici, așa că am explorat mai departe, creionând design și căutând mai departe pe drumul ăsta, imagini.

A plecat dintr-o poezie, apoi din două, un titlu, o imagine, și a ajuns o poveste. 🙂

Și s-a terminat tot cu poezie, via Lex Logan

Pencil

Pencil, Pencil in your stand
Smoothest ebony in my hand
Tell my dreams, create my myths
A graphite diamond in my grip
Hexagonal beauty tall and fine
Carve my vision from just one line
Blankest page of purest white
Stands no chance against your might
When my mind is clouded and blue
The only thing I need is you
You soothe my pain and heal my wounds
Fascinated my hand moves
Deepest trance and sweetest bliss
As I watch the sharp’ner twist
And once again you are renewed
Till I need you again to lift my mood

Cam asta fu povestea asta.

Și din partea ei, mulțumiri că ai citit-o, sau că ai ajutat la scrierea ei.

Oare

melcu’ ăsta scrie poeze cât ai zice pioneze..

ce văd, ce am eu?

Un perspectivă, o maieu?

un vers în continuarea titlului, ca s-arate a titlu titlul?

O poeză ca compleu?

sau două, trei plimbări, un întreg ciclu

pe tri sau mono ciclu?

Ce periplu!

No, ăsta de’ titlu.

Ex -spun gânduri în vers,

Proporțional invers.

Poeza-i talmeșul dintre o poză șu-n poem,

Un fel de crem dă la crem.

Un joc cu accente,

Cacofonii și conexiuni concomitent congruente

E poezia,e  gândul –

iaca ăsta îmi fu’ rândul.

Poezia asta a plecat într-o direcție și s-a regăsit… tot într-o direcție, dar, până în ziua de astăzi, nu se cunoaște dacă direcțiile erau aceeași sau aveau să fie două. Numeraluri și acorduri de chitară. Am avut primele două versuri iar mai apoi a venit completarea de aici. Azi am avut chef de joacă și jucării la-ndemână.

Toate pânzele sus!

123 de cuvinte

Photo Credit: aerroscape

Debutitlu.C-ultimu’ vers

Rim.

Ez.

Că-ntre timp ultimul nu mai e ultim și nici primul prim, …aia-i partea a treia.

pentru poezii la tine-i cheia.

Barca-m isprăvit

‘șa că n-o mai dau cotit.

Stau întins pe tavan și privesc la podea…

Trebuie să termin vreo 3 cărți, să le pot înapoia.

Explozie de cerneală roșie mi-au pătat saltea. Ua, dar cu ea trasez!

Hărți spre următoarea-mi destinație-n spre care voios-am să jonglez/parchez.

Plăți online, imprimante și altfel de cărți, de data asta – pocăr. Pe timp, ol’in, mizez.

Oare? Ce mă mai distrez.