e Zi cu poezii!

Creioane, imagini, poezii. Chestii dintr-astea.

Photo Source:  ZJXTREME

Nu, nu am scris cu creionu’ poezia “de-a joaca cu vârfuri de pix”. Dar, când m-am semnat A.A (de proveniență Alin All in) lângă titlu, am modificat și titlul și poezia văzând în semnătură ceva ce semăna cu niște vârfuri de creion.

S-a completat astfel o întreagă flotă de jocuri binevenite.

Am mai găsit o poezie și poza de mai sus. O seară inspirantă care a plecat de la o poezie ce m-a pălit în freză când am intrat pe net, semnată de o domnișoară – perișoară pe numele ei Iulia.

“urme”, I.I.

așez o bucată de lumină lângă
cana de pe masa din bucătărie,
căci ai lăsat-o și acum cu urme
de cafea,
cu imprimări
de buze
pe marginile ei.
și încerc să descopăr metoda prin care
îmi pot introduce lumina în suflet,
prin care pot deveni și eu parte din soare.
însă lovesc cana
fără să vreau,
transform urmele tale
intr-o altfel de lumină care reușește să se prelingă în al meu
suflet.
mă trezesc.

De aci, am plecat scriind un fel de poezie-camaradă, influențat fiind de precedenta.

“de-a joaca cu vârfuri de pix”, A.A

lumina-i deja în suflet, dragă,
așa că scoate-o, ca pe-o tavă
din cuptor.
Bună dimineața, cu umor-‘ți urez
și poezie tăiată din topor, feliez.
Viața e un joc de-a prinsa
cu însuși ea, madam pre/post

Linsa.
Lumină.

Sclipiri ce-arată spre rost
ș-esența divină
expusă-n prim plan ca figurină
la tine-n vitrină.

Mi s-a rupt vârfu’ la creion, așa că schimb titlul.

Apoi am zis să o întind și aici, așa că am explorat mai departe, creionând design și căutând mai departe pe drumul ăsta, imagini.

A plecat dintr-o poezie, apoi din două, un titlu, o imagine, și a ajuns o poveste. 🙂

Și s-a terminat tot cu poezie, via Lex Logan

Pencil

Pencil, Pencil in your stand
Smoothest ebony in my hand
Tell my dreams, create my myths
A graphite diamond in my grip
Hexagonal beauty tall and fine
Carve my vision from just one line
Blankest page of purest white
Stands no chance against your might
When my mind is clouded and blue
The only thing I need is you
You soothe my pain and heal my wounds
Fascinated my hand moves
Deepest trance and sweetest bliss
As I watch the sharp’ner twist
And once again you are renewed
Till I need you again to lift my mood

Cam asta fu povestea asta.

Și din partea ei, mulțumiri că ai citit-o, sau că ai ajutat la scrierea ei.

Oare

melcu’ ăsta scrie poeze cât ai zice pioneze..

ce văd, ce am eu?

Un perspectivă, o maieu?

un vers în continuarea titlului, ca s-arate a titlu titlul?

O poeză ca compleu?

sau două, trei plimbări, un întreg ciclu

pe tri sau mono ciclu?

Ce periplu!

No, ăsta de’ titlu.

Ex -spun gânduri în vers,

Proporțional invers.

Poeza-i talmeșul dintre o poză șu-n poem,

Un fel de crem dă la crem.

Un joc cu accente,

Cacofonii și conexiuni concomitent congruente

E poezia,e  gândul –

iaca ăsta îmi fu’ rândul.

Poezia asta a plecat într-o direcție și s-a regăsit… tot într-o direcție, dar, până în ziua de astăzi, nu se cunoaște dacă direcțiile erau aceeași sau aveau să fie două. Numeraluri și acorduri de chitară. Am avut primele două versuri iar mai apoi a venit completarea de aici. Azi am avut chef de joacă și jucării la-ndemână.

PoveȘtri’..

Poezie despre o zi în care am trăit și am povestit despre ce am trăit, scriind.
#deja

Era.. nu știu nici măcar luna s-o zic sigur. Ce să mai zic de zi. E irelevant oricum.

Ce e relevant, e energia pe care mi-a oferit-o ziua aceea, oamenii de acolo și ce ne-am oferit unul celuilalt. Și am s-o tăvălesc jos acia, ca să facă plajă la lumini de ochi de cititor.

A, da! Și că recent am auzit că suntem în 2017, mulți înainte!

Povestea se întâmpla pe la sfârșit de șaișpe. Probabil ~noiembrie?

 


 

Sisi mă invitase la o nu știu ce chestie-concurs de poezie, cu vreo câteva ore bune înainte de începerea evenimentului. Scena era o “cafenea generală”, regizorii erau cei de la Poethree și prietenii, aveam să aflu.

Revenind, Sisi a anulat participarea ei la eveniment, dar totuși, eu m-am bucurat de invitație așa că am onorat-o de unul singur.

Ce-i drept, m-am cam tot luptat: să mă duc, să nu mă duc… e așa departe, mi-e lene, e frig, nu știu unde e aia, nu cunosc Cluju’… și lista cu motive contra e așa ușoară de alcătuit. Dar mi-am zis:

“știi ce?”

“ce atâta tot tamtam. Dacă e să îmi pară rău, măcar să îmi fie pentru că am fost acolo și nu pentru că aș fi putut să mă duc”, și dus am fost.

Țaca paca. după o vizită pe hartă, am luat-o spre cafeneaua cu pricina. Am ajuns acolo cu vreo oră și jumate după începerea jocului, cu mici aventuri urbane de rigoare prin troleele care nu știam unde duc, din cetățean în vorbă în cetățean, pe care îi întrebam de direcții.

Veni, vidi… vici de “vicii”?!

De ce? păi să zic:

Prezent și eu la fața locului, mi-am dat și eu geaca jos, ca tăt omul, și m-am infiltrat printre privitori/ascultători/artiști/copii/oameni faini, spre bar, să caut un ceai.

Nu a fost să fie, așa că mi-am luat o verișoară de a lui,: Berea.

M-am sărutat pasional cu ea până am dat-o gata. Între timp, super atmosferă. Poezie, sentimente, trăire, artă se întâmpla acolo, din toate părțile.

Rând pe rând, cei înscriși erau chemați la mecrofon de către bursucu’ bărbos cu șapcă (în poză, cel care duce în spinare sigla Poethree). Super tare omu’, ce să zic… Îi comunicasem din ochio-gesticulare că “bă nene, ne mai putem înscrie”?

Răspunsul fu prompt, că m-am și auzit chemat tocmai din fundul grădinii în față, să mă înscriu, că pesemne încă o puteam face.

 

No, și m-am dus, că doar de-. Dacă mi-o trebuit, am primit. Bursucu’, om fain, s-o ocupat pe loc de mine. Nu numa’ de înscriere. Nunununu: un maestru malefic, dom’le, parcă încă îl aud:

“Știi cine urmează, nu?” (a, și asta în fața mulțimii, la microfon era conversația)

No… Ce-ai făcut mă nene, mă!?

Mi-a dat cu retoricism de m-a julit, am făcut haz de necaz din seria csf, n-ai csf, nu m-a lăsat omu’ să plec și ‘o’ trebuit să-mi manifest înscrierea cât și participarea, pe loc, tremurându-mi poezia la microfon, după o scurtă tură de râs aproape forțat.

 

Cu o așa stângace performanță, mi s-a cerut un bis mai serios din partea juriului. Am refuzat totuși să mă repet, la gândul că data viitoare o s-o fac bine din prima. Nu că aș fi făcut-o neapărat rău de data asta, atât că prima oară în fața publicului, la microfon, debutând… nu am prea avut loc de propria-mi emoție să mă desfășor cileanu’.

A fost  o zi super. Am avut plăcerea să trăiesc poezie în direct, de la mamele și tații lor. Sper să ne mai tot adunăm așa, nu neapărat în cadrul unui concurs, cât a unor întâlniri poetice unde să schimbăm idei, rime, ritmuri și perspective, energie faină.

Aplaud inițiativa și oamenii care au fost părtași. A fost Vici, pentru că mi-am înfruntat temerea și emoția, (să-l numesc viciul) pe care îl aveam de a vorbi în public.

Poezia cu care am debutat e descrierea unei fotografii pe care o făcusem cu ceva zile înainte de eveniment. Poate fi găsită aci (click).

Unii m-au întrebat ce înseamnă berelă. E un simplu joc de cuvinte și silabe. Și face trimitere la caracterul rebel al bărbii cât și la gustul inconfundabil al unei beri negre și bune.

Vorba aia, pace pentru Poethree, poezii ș-artiști, oameni.

Alege

șambalabamba

“Follow your passion, be prepared to work hard and sacrifice, and, above all, don’t let anyone limit your dreams.” Donovan Bailey

Be happy with what you have while working for what you want.

9 idei cf. Paul Melinte via mckeown

  1. Dacă nu poți răspunde cu un DA hotărât, atunci răspunde cu un NU hotărat. Va fi corect. Orice alt răspuns e irelevant;
  2.  Caută întotdeauna să faci mai puțin, dar mai bine;
  3. Întreabă-te adesea: investesc în activitățile care merită?
  4. Doar puține lucruri contează cu adevărat;
  5. Cu cât suntem forțați să luăm mai multe decizii, cu atât calitatea deciziilor noastre scade;
  6. Joaca are puterea de a îmbunătăți seminificativ orice aspect al vieții tale;
  7. Unele decizii elimină mii de alte decizii ulterioare.
  8. Cuvântul NU diferențiază profesionistul de amatorul care nu are curaj să-l spună.
  9. Cu cât investim mai mult în ceva, cu atât este mai greu să renunțăm. Așa că fă-o din timp!

Choose to choose wisely.

Și că veni vorba de decizii…

Blue riding hood
Sau assasin’s creed black and white blue?
Mulțam Chumani pentru poznă.
.

Prietenii?

.

Unii sunt ca
  • norii, veșnic schimbători. Acum aici, lângă tine, mâine mult mai departe.
  • valurile, nehotărâți. Vin și pleacă; aduc și iau ceva la schimb.
  • niște copaci, își pleacă urechea după cum bate vântul.
  • munții: mereu lângă tine și nimeni și nimic nu le poate schimb gândul.

Caută munții dar fii și tu unul!

~Moise D. Gol de Timp

Ochii care nu se văd își duc dorul

#doarunartist

Ascultă afecțiunea. Click.

Pentru că le zice bine franțuzoaica… 😀

M-aș uita în ochii tăi o viață-ntreagă.

E cel mai complet mod de comunicare. Vezi, auzi, simți, trăiești. Dai viață. Devii creator de lumi și zări nemaivăzute. Am pregătit mai jos o stea. Și sub ea, un brad. Pentru tine, pentru noi, pentr-oricine, pentru voi. Note de muzică, ninsoare făr’ de gard sub 0 grad. E! Ninge!

Foto credit: <-

Ă-

Stai un

brad de crăciun.

Vreau să colorăm viața,
Vreau să spargem gheața.
Echilibrul Tu ți, să-l sus ții
Cum și eu, tu știi:
Lângă ș-alături de tine voi fi.

Pictor, scriitor; prieten, cititor
Pe jos, în alergare sau zbor,
De tine și de ochii tăi, mereu îmi va fi dor.

Vreau să pășesc cu grație de dansator, în lumea ta,
Să nu pară că deranjez ceva, cât de mic din ea.
Urmele pașilor mei să-i vezi ca pe-un cadou
Și să-i păstrezi, netulburați, în bibeloul sufletului tău.

Sal
vați
cop
aci.
Scri
eți
poe
zii,

Plantați!