Mi s-a spus că vorbesc ca din basme. Unii sceptici, alții ar citi ce scriu.

Am acceptat orice perspectivă și am avut de învățat din fiecare experiență pe care am avut-o; de la fiecare om cu care am intrat în contact. Le mulțumesc tuturor pe calea aceasta pentru că toți au contribuiesc* la ceea ce sunt astăzi: un copil, un om, un visător, un artist, un prieten și un îndrăgostit; un student al vieții.

*(și prin au contribuiesc vreau să zic că încă n-am murit)

Timpul mi-l împart între multe lucruri pe care le iubesc: sport, parteneriate, colaborări, un job part time de tranziție, școală, călătorii, fotografie, ș.a.m.d.

Când discuți cu oameni din toate domeniile despre idei, fără pre/sau judecăți, cu mintea deschisă și scepticismul inexistent la vedere, fără ascunzișuri sau îndoială reținute, poți spune că chiar ai un dialog merituos.

E ușor și la îndemână să dai cu piciorul în loc să asculți și să crezi cu adevărat că ceva e real, într-o lume amețită consumatorist. Ea e crudă și face ce știe cel mai bine să facă: consumă, dacă îi permitem asta. Chiar și pe noi.

Credinţa se poartă în suflet, înainte de vârful limbii sau al degetelor.

Construcția noastră face din noi niște mașinării care sunt obișnuite să pună la îndoială totul. În final simți că dacă ceva nu are preț, nu are valoare; dacă ceva există în afara ariei explicabile, (adică cea care are un preț/stăpân/măsură) provoacă neîncredere. Cam cu asta am fost născuți; asta am moștenit.

Te invit să te desprinzi și să privești cu prietenie ca atitudine și dragoste ca filtru lucrurile.

Ei bine, arta nu are preț. La fel e și cu iubirea.

Tocmai de aceea, aceste două energii au așa libertate de creație. Sunt născătoare de viață, de idee, de mișcare și de emoție.

Arta se face și se autosusține. E de apreciat, nu de măsurat.

Pentru că dacă e cu adevărat artă, are puterea să treacă dincolo de timp, prelungită în infinit și transformare, fiind imposibil de măsurat.

Iubirea se naște și se întreține. E de împărtășit, nu de mărginit.

Pentru că dăinuiește pentru totdeauna în totdeauna la intersecția dintre credință, speranță și mutualitate.