PoveȘtri’..

Poezie despre o zi în care am trăit și am povestit despre ce am trăit, scriind.
#deja

Era.. nu știu nici măcar luna s-o zic sigur. Ce să mai zic de zi. E irelevant oricum.

Ce e relevant, e energia pe care mi-a oferit-o ziua aceea, oamenii de acolo și ce ne-am oferit unul celuilalt. Și am s-o tăvălesc jos acia, ca să facă plajă la lumini de ochi de cititor.

A, da! Și că recent am auzit că suntem în 2017, mulți înainte!

Povestea se întâmpla pe la sfârșit de șaișpe. Probabil ~noiembrie?

 


 

Sisi mă invitase la o nu știu ce chestie-concurs de poezie, cu vreo câteva ore bune înainte de începerea evenimentului. Scena era o “cafenea generală”, regizorii erau cei de la Poethree și prietenii, aveam să aflu.

Revenind, Sisi a anulat participarea ei la eveniment, dar totuși, eu m-am bucurat de invitație așa că am onorat-o de unul singur.

Ce-i drept, m-am cam tot luptat: să mă duc, să nu mă duc… e așa departe, mi-e lene, e frig, nu știu unde e aia, nu cunosc Cluju’… și lista cu motive contra e așa ușoară de alcătuit. Dar mi-am zis:

“știi ce?”

“ce atâta tot tamtam. Dacă e să îmi pară rău, măcar să îmi fie pentru că am fost acolo și nu pentru că aș fi putut să mă duc”, și dus am fost.

Țaca paca. după o vizită pe hartă, am luat-o spre cafeneaua cu pricina. Am ajuns acolo cu vreo oră și jumate după începerea jocului, cu mici aventuri urbane de rigoare prin troleele care nu știam unde duc, din cetățean în vorbă în cetățean, pe care îi întrebam de direcții.

Veni, vidi… vici de “vicii”?!

De ce? păi să zic:

Prezent și eu la fața locului, mi-am dat și eu geaca jos, ca tăt omul, și m-am infiltrat printre privitori/ascultători/artiști/copii/oameni faini, spre bar, să caut un ceai.

Nu a fost să fie, așa că mi-am luat o verișoară de a lui,: Berea.

M-am sărutat pasional cu ea până am dat-o gata. Între timp, super atmosferă. Poezie, sentimente, trăire, artă se întâmpla acolo, din toate părțile.

Rând pe rând, cei înscriși erau chemați la mecrofon de către bursucu’ bărbos cu șapcă (în poză, cel care duce în spinare sigla Poethree). Super tare omu’, ce să zic… Îi comunicasem din ochio-gesticulare că “bă nene, ne mai putem înscrie”?

Răspunsul fu prompt, că m-am și auzit chemat tocmai din fundul grădinii în față, să mă înscriu, că pesemne încă o puteam face.

 

No, și m-am dus, că doar de-. Dacă mi-o trebuit, am primit. Bursucu’, om fain, s-o ocupat pe loc de mine. Nu numa’ de înscriere. Nunununu: un maestru malefic, dom’le, parcă încă îl aud:

“Știi cine urmează, nu?” (a, și asta în fața mulțimii, la microfon era conversația)

No… Ce-ai făcut mă nene, mă!?

Mi-a dat cu retoricism de m-a julit, am făcut haz de necaz din seria csf, n-ai csf, nu m-a lăsat omu’ să plec și ‘o’ trebuit să-mi manifest înscrierea cât și participarea, pe loc, tremurându-mi poezia la microfon, după o scurtă tură de râs aproape forțat.

 

Cu o așa stângace performanță, mi s-a cerut un bis mai serios din partea juriului. Am refuzat totuși să mă repet, la gândul că data viitoare o s-o fac bine din prima. Nu că aș fi făcut-o neapărat rău de data asta, atât că prima oară în fața publicului, la microfon, debutând… nu am prea avut loc de propria-mi emoție să mă desfășor cileanu’.

A fost  o zi super. Am avut plăcerea să trăiesc poezie în direct, de la mamele și tații lor. Sper să ne mai tot adunăm așa, nu neapărat în cadrul unui concurs, cât a unor întâlniri poetice unde să schimbăm idei, rime, ritmuri și perspective, energie faină.

Aplaud inițiativa și oamenii care au fost părtași. A fost Vici, pentru că mi-am înfruntat temerea și emoția, (să-l numesc viciul) pe care îl aveam de a vorbi în public.

Poezia cu care am debutat e descrierea unei fotografii pe care o făcusem cu ceva zile înainte de eveniment. Poate fi găsită aci (click).

Unii m-au întrebat ce înseamnă berelă. E un simplu joc de cuvinte și silabe. Și face trimitere la caracterul rebel al bărbii cât și la gustul inconfundabil al unei beri negre și bune.

Vorba aia, pace pentru Poethree, poezii ș-artiști, oameni.

Bujcurici de poveste

Curgeau frunze-n septembrie…

Lume vopsită-n culori nemaivăzute. Inima și mintea începeau să coloreze suflete cu o intensitate imensă. O minune. Joacă de copii inocenți.

“Autumn is a second spring when every leaf is a flower. “

— Albert Camus


Ce suntem noi? Suntem pânză; pictori, culoare, idei și bujorici veseli. Suntem suflet, viață și bucurie.

Am auzit că cică bujcuricii sunt un fel de bujorici și bucurici în același timp. Ceva fenomen supranatural-minuno-realo-fantastico, gen. Treabă oablă,

 

Suntem alegere și cadou;

Suntem mișcarea din tablou.

Noi modelăm libertatea, ne păstrăm credința și menținem speranța vie.

Să investim conștient și înțelept în noi, în noi înșine și în jurul nostru, să-i dictăm culorii forma.

15000808_194116977710410_6947707120255882329_o

Tu ai fost și ești tu, adică o minune, un spectacol, un concert, o simfonie de curcubee, o floare într-un buchet de frunze, o speranță, muzica pe care vreau să o ascult oricând, copiluța curajoasă care mi-a ținut companie pe drumul pe care am pornit spre a vedea unde ne duce, deși știam de la început încotro doream să ne poarte.

aaddaa

Mi-ai aspirat și inspirat curaj, m-ai însoțit afară din zona noastră de comfort. Am călătorit nu destul împreună, ne-am arătat și cunoscut sufletele și am învățat să îl folosesc pe al meu cu mai multă măiestrie.

Știu mai bine acum decât oricând ce vreau.

Drumul către poveste începe cu…

Ei bine.. Vreme trece, vreme vine

și ce vreau e tot-în-de-a-una cu tine.

…primul pas ne aparține,

de vrei să-l faci – și te ține

Spre-o poveste colorată în bine,

cu noi, culori și cu rime.

Să fie.

Toate drepturile aparțin Bujoricilor din poveste.

#ioi!

Ta(m)bu(r).

Acționează unit!

eu mă tur

tu te turi

el/ea ne tură

noi ne turăm

voi  vă turați

ei/ele ne tură

și cât timp noi turăm

unii ș-alții ne fură.

Am avut un sfârșit de săptămână ciudat. Vineri, sâmbătă, am fost să văd situația unei familii care “suferă de neajunsuri” și folosește copii ca să mulgă bunătate din oameni așa de mulți încât nici nu își amintesc numele lor. Escrocheria e o artă, lenea-i mare, omenia minuscul spre invizibilă. Dar întru Domnul e mereu salvare și Lumină.

E a țării datoria să creeze soluții FĂRĂ obstacole pentru cetățean. Și invers.

Toți pentru unul, unul pentru toți.

Libertate, Egalitate, Fraternitate!

A, în mintea ta cuvintele astea sunt aproape incantații de ploaie?

Povestea a fost pentru destulă vreme un cerc.

Inaspirnațiune via oamenii faini din jur, Sedric cu ale sale vipere, Para dă ziții cu al lor mesaj pentru, Bi you gee cu al lor Românește, și mulți, mulți, mulți alții. În special, fata drăguță din Kaufland de azi, de la casierie.

Să plouă! Restul noi îl facem. Fii liber să listezi lista! Ori să încerci să deschizi umbrela.

 

Las că merge și așa. Așa ș-așa. Cam asta e mentalitatea vicioasă și stricată în care ne complacem. Tristoș.

De -oricum- ar trebui să fim sătui..

Drumul spre poveste începe cu primul pas

povestea drumului

Mă plimbam prin chei. Am început bine: Aveam aparatul foto la dispoziția jocului meu de diemfotocarpă.

Prietenii mei mergeau cu o idee mai rapid decât mine. Mi-am zis că îi prind din urmă și m-am oprit să trag un plan cu o căsuță fain împodobită.

I like to take my time and observe in my pace

dsc_5951

Până am tot făcut poze, a apărut și o veveriță în vizită de curiozitate. M-am jucat cu ea vreo 5 minute bune.

dsc_5960

Trecuse deja ceva vreme și abia dacă am progresat pe cărarea cheilor. Cică voiam să îi prind din urmă pe prietenii mei.

Furat de peisaj, am renunțat la grabă pentru că era superb și ne-am răpit mutual: eu în suflet iar peisajul pe mine-n mijlocul său.

dsc_5990

Am întâlnit pe cărare niște oameni și am văzut că s-au oprit lângă o stâncă și puneau ceva la cale:

dsc_6038

Cum eram cu aparatul și am văzut ce chestie faină fac, i-am întrebat care e povestea lor.

Așa am aflat de DSC_6045.JPG

Povestea rățuștei..

Puiul  a fost găsit pe cărare de oameni minunați care s-au gândit să o pună la vedere și siguranță, pe stâncă, pentru că probabil cineva o pierduse. Hmm..

Nu știu despre voi dar eu chiar aș fi vrut să știu dacă rățușca s-a întors acasă.

Și-au făcut datoria și au purces mai departe, spre casă. Rățușca falnică a rămas și ea domnind pe stâncă.

Noi ne-am luat rămas bun, am mai tras o

dsc_6040

și 180 de grade de rotație, după care am luat-o în continuarea potecii din direcția opusă, cu zâmbet și speranță pentru rățușcă..

După vreo câțiva pași, ce să vezi!

Un galben inconfundabil în peisajul umed și cam rece în contrast cu familia rățuștei. Cum i-am zărit, am întrebat dacă nu cumva au pierdut un membru. Și i-am ghidat imediat la rățușca acum regăsită.

DSC_6048.JPG

dsc_6049

Familia re-întregită! dsc_6051

Te iubesc până mâine..

Spunea copilul cu ochii de cer..

Dacă

tălpile tale au atins nisipul, vor lua cu ele mai departe câteva grăuncioare de nisip…

ai atins marea, câteva firimituri de sare vor pleca cu tine.

ai păşit prin iarbă, tălpile tale vor purta mai departe mirosul crud de flori și verde, pământ crud şi rouă.

Ai grijă mereu, să nu ţi se răstoarne pământul peste cer. E greu să-l mai aşezi la loc.

~Mihai Lovin Caşoca

„Poate nu îți dai seama, dar în viață suntem cam de toate.

Uite, toți suntem grădinari, semănăm semințe de Încredere în cei din jur. Unele ajung să înflorească, să rodească și să îți ofere un pumn de semințe, altele pier, sau nu au sol prielnic să se ridice, să își deschidă petalele, sau suficientă căldură să își coacă semințele.

Dacă tot semeni și nu ai roade, într-o zi nu vei mai avea ce semăna.

Și cu semințe de împrumut nu poți să te hrănești.
Seamănă, seamănă până când rămâi cu un pumn de semințe. Pe acelea seamănă-le doar în tine și ai grijă să înflorească și să rodească. Să nu rămâi cu nimic. Atunci totul este pierdut.”

When my eyes have seen you,
I knew I had been blind,
But that thanks to you,
I saw for the first time…

credit: 4fundevnaivu’

Alege

șambalabamba

“Follow your passion, be prepared to work hard and sacrifice, and, above all, don’t let anyone limit your dreams.” Donovan Bailey

Be happy with what you have while working for what you want.

9 idei cf. Paul Melinte via mckeown

  1. Dacă nu poți răspunde cu un DA hotărât, atunci răspunde cu un NU hotărat. Va fi corect. Orice alt răspuns e irelevant;
  2.  Caută întotdeauna să faci mai puțin, dar mai bine;
  3. Întreabă-te adesea: investesc în activitățile care merită?
  4. Doar puține lucruri contează cu adevărat;
  5. Cu cât suntem forțați să luăm mai multe decizii, cu atât calitatea deciziilor noastre scade;
  6. Joaca are puterea de a îmbunătăți seminificativ orice aspect al vieții tale;
  7. Unele decizii elimină mii de alte decizii ulterioare.
  8. Cuvântul NU diferențiază profesionistul de amatorul care nu are curaj să-l spună.
  9. Cu cât investim mai mult în ceva, cu atât este mai greu să renunțăm. Așa că fă-o din timp!

Choose to choose wisely.

Și că veni vorba de decizii…

Blue riding hood
Sau assasin’s creed black and white blue?
Mulțam Chumani pentru poznă.
.

Prietenii?

.

Unii sunt ca
  • norii, veșnic schimbători. Acum aici, lângă tine, mâine mult mai departe.
  • valurile, nehotărâți. Vin și pleacă; aduc și iau ceva la schimb.
  • niște copaci, își pleacă urechea după cum bate vântul.
  • munții: mereu lângă tine și nimeni și nimic nu le poate schimb gândul.

Caută munții dar fii și tu unul!

~Moise D. Gol de Timp